1. Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,
2. pentru a cunoaște înțelepciunea și învățătura, pentru a înțelege cuvintele cunoașterii,
3. pentru a primi îndrumare în ce privește chibzuința, dreptatea, judecata și nepărtinirea
4. pentru a da agerime celui neștiutor, iar tânărului – cunoștință și prudență,
5. pentru ca cel înțelept să asculte și să-și sporească cunoașterea, iar cel cu discernământ să primească îndrumare
6. pentru a înțelege un proverb sau o pildă, pentru a pricepe cuvintele și ghicitorile înțelepților.
7. Frica de DOMNUL este începutul cunoașterii, dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și disciplinarea.
8. Ascultă, fiul meu, învățătura tatălui tău și nu părăsi îndrumarea mamei tale.
9. Căci ele vor fi o cunună grațioasă pe capul tău și un colier în jurul gâtului tău.
10. Fiul meu, dacă niște păcătoși vor să te ademenească nu te lăsa înduplecat de ei.
11. Dacă-ți vor spune: „Vino cu noi! Haidem să stăm la pândă ca săvărsăm sânge, să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12. Haidem să-i înghițim de vii ca Locuința Morțilorși întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13. Vom câștiga tot felul de lucruri scumpe și ne vom umple casele cu pradă.
14. Pune partea ta cu noi și vom avea o pungă împreună!“
15. Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei, abate-ți piciorul de pe căile lor,
16. căci picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge.
17. Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa în văzul tuturor păsărilor!
18. Căci aceștia își pândesc însăși viața lor, își întind curse înseși sufletelor lor.
19. Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câștig necinstit; el curmă viața celor ce și-l însușesc.
20. Înțelepciunea strigă pe străzi, își înalță glasul în locuri publice,
21. strigă acolo unde e zarva mai mare, la porțile cetății își rostește cuvintele:
22. „Nesăbuiților, până când veți iubi prostia? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî proștii cunoașterea?
23. Dacă v-ați întoarce la mustrarea mea, aș revărsa duhul meu peste voi și v-aș dezvălui cuvintele mele.
24. Dar pentru că mă respingeți când vă chem, iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25. pentru că ignorați toate sfaturile mele și nu primiți mustrările mele,
26. de aceea și eu voi râde când vă va lovi dezastrul, îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27. când spaima vă va cuprinde ca o furtună și nenorocirea va veni ca o rafală de vânt, când necazul și suferința vă vor copleși.
28. Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde, mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29. Pentru că au urât cunoștința și n-au ales frica de DOMNUL ,
30. pentru că n-au acceptat sfaturile mele și au disprețuit toate mustrările mele,
31. de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor și se vor sătura cu roada planurilor lor.
32. Căci încăpățânarea îi ucide pe cei nesăbuiți și mulțumirea de sine îi distruge pe cei proști;
33. dar cel ce mă ascultă va locui în siguranță, va trăi liniștit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“