1. Adu-Ți aminte, Doamne , de ce ni s-a întâmplat! Uită-te și vezi rușinea noastră!
2. Moștenirea noastră s-a dus la necunoscuți, iar casele noastre – la străini.
3. Am ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca niște văduve.
4. Apa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.
5. Prigonitorii noștri sunt pe urmele noastre. Suntem obosiți, dar nu suntem lăsați să ne odihnim.
6. Ne-am aliat cu Egiptul și cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.
7. Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa lor.
8. Sclavii stăpânesc peste noi și nimeni nu ne eliberează din mâna lor.
9. Ne câștigăm pâinea riscându-ne viața din cauza sabiei din pustie.
10. Ne arde pielea ca un cuptor de febra pricinuită de foame.
11. Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare – în cetățile lui Iuda.
12. Prinții au fost spânzurați de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.
13. Tinerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.
14. Bătrânii nu mai vin la poarta cetății, iar tinerii au încetat să mai cânte.
15. S-a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.
16. A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!
17. Iată de ce ne leșină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:
18. muntele Sion a ajuns pustiit și pe el se plimbă șacalii.
19. Doamne , Tu împărățești veșnic. Tronul Tău dăinuie din generație în generație.
20. De ce să ne uiți pentru totdeauna? De ce să ne părăsești pentru mult timp?
21. Întoarce-ne la Tine, Doamne , ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăși zile ca cele din trecut!
22. Să ne fi respins Tu oare de tot și să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!