9. Cei uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei uciși de foamete; lihniți de foame, aceștia se sting din lipsa roadelor câmpului!
10. Femeile, care odată erau pline de milă, și-au fiert copiii cu mâinile lor; ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.
11. Domnul Și-a dezlănțuit toată furia, Și-a revărsat mânia Lui aprigă! A aprins un foc în Sion, care i-a mistuit temeliile.
12. Regii pământului n-ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gânditcă dușmanul și vrăjmașul vor intra pe porțile Ierusalimului.
13. S-a întâmplat din pricina păcatelor profeților lui și a nelegiuirilor preoților lui care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.
14. Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, atât de mânjiți de sânge, încât nimeni nu îndrăznește să se atingă de veșmintele lor.
15. „Plecați, necuraților!“ se strigă la ei; „Plecați! Plecați! Nu ne atingeți!“ Fugind și rătăcind printre neamuri, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“
16. Domnul Însuși i-a împrăștiat, nemaiveghind asupra lor. Astfel, preoților nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.
17. Ochii noștri obosiseră, așteptând zadarnic ajutorul. Din turnurile noastre ne uitam după un neam care nu ne putea izbăvi.
18. Dușmanii ne luau urma, astfel că nu puteam ieși în piețe. Sfârșitul se apropia, zilele se împliniseră, căci ne venise sfârșitul.