4. Limba celui alăptat se lipește de cerul gurii, fiind uscată de sete. Copiii cer pâine, însă nimeni nu le-o dă.
5. Cei ce se hrăneau cu delicatese zac acum părăsiți pe străzi. Cei crescuți în purpură se lipesc acum de un morman de cenușă.
6. Vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei care a fost distrusă într-o clipă, fără a pune mâna cineva pe ea.
7. Prinții ei erau mai curați decât zăpada și mai albi decât laptele. Trupurile le erau mai roșii decât coralii, iar fețele le erau ca safirul.
8. Acum însă sunt mai negri la înfățișare decât funinginea, astfel că nu-i mai recunoști pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase și a devenit uscată ca lemnul.
9. Cei uciși de sabie sunt mai fericiți decât cei uciși de foamete; lihniți de foame, aceștia se sting din lipsa roadelor câmpului!
10. Femeile, care odată erau pline de milă, și-au fiert copiii cu mâinile lor; ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.
11. Domnul Și-a dezlănțuit toată furia, Și-a revărsat mânia Lui aprigă! A aprins un foc în Sion, care i-a mistuit temeliile.
12. Regii pământului n-ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gânditcă dușmanul și vrăjmașul vor intra pe porțile Ierusalimului.
13. S-a întâmplat din pricina păcatelor profeților lui și a nelegiuirilor preoților lui care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.