12. Regii pământului n-ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gânditcă dușmanul și vrăjmașul vor intra pe porțile Ierusalimului.
13. S-a întâmplat din pricina păcatelor profeților lui și a nelegiuirilor preoților lui care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.
14. Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi, atât de mânjiți de sânge, încât nimeni nu îndrăznește să se atingă de veșmintele lor.
15. „Plecați, necuraților!“ se strigă la ei; „Plecați! Plecați! Nu ne atingeți!“ Fugind și rătăcind printre neamuri, acestea spun: „Nu vor mai locui aici!“
16. Domnul Însuși i-a împrăștiat, nemaiveghind asupra lor. Astfel, preoților nu li se mai arată respect, iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.
17. Ochii noștri obosiseră, așteptând zadarnic ajutorul. Din turnurile noastre ne uitam după un neam care nu ne putea izbăvi.
18. Dușmanii ne luau urma, astfel că nu puteam ieși în piețe. Sfârșitul se apropia, zilele se împliniseră, căci ne venise sfârșitul.
19. Prigonitorii noștri au fost mai iuți decât vulturii cerului. Ne-au urmărit pe munți și ne-au pândit în pustie.
20. Unsul Domnului , suflarea vieții noastre, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“
21. Bucură-te și saltă de veselie, fiică a Edomului, tu, care locuiești în țara Uț! Să știi însă că potirul va trece și pe la tine; te vei îmbăta și te vei dezbrăca!