34. Când sunt călcați în picioare toți prizonierii unei țări,
35. când dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Preaînalt,
36. când un om este nedreptățit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?
37. Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască, dacă Stăpânul nu a poruncit?
38. Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea?
39. Atunci de ce murmură omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?
40. Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41. Să ne înălțăm inimile și mâinile spre Dumnezeul din ceruri și săspunem:
42. „Am păcătuit și ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat!“
43. Te-ai învăluit cu mânie și ne-ai urmărit; ai ucis fără milă.
44. Te-ai învăluit cu un nor, ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.
45. Ne-ai prefăcut în gunoi și în murdărie în mijlocul popoarelor.
46. Toți vrăjmașii noștri și-au deschis larg gura împotriva noastră.