29. să-și umple gura cu țărână – s-ar putea să mai existe nădejde;
30. să-și dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de insulte!
31. Fiindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.
32. Ci, când mâhnește pe cineva, se îndură iarăși de el, după bunătatea Lui cea mare.
33. Căci El nu necăjește, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.
34. Când sunt călcați în picioare toți prizonierii unei țări,
35. când dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Preaînalt,
36. când un om este nedreptățit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?
37. Cine poate spune ceva și să se înfăptuiască, dacă Stăpânul nu a poruncit?
38. Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea?
39. Atunci de ce murmură omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?
40. Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41. Să ne înălțăm inimile și mâinile spre Dumnezeul din ceruri și săspunem:
42. „Am păcătuit și ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat!“