8. Dar dacă omul nu are nici o rudenie față de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul și să fie a preotului, împreună cu berbecul pentru ispășire, cu care el trebuie să facă ispășire pentru acel om.
9. De asemenea, fiecare contribuție din toate darurile sfinte pe care israeliții le aduc la preot, să fie a preotului.
10. Darurile sfinte aduse de vreun om îi vor rămâne lui, iar ceea ce-i va da preotului va rămâne a preotului. »“
11. Apoi Domnul i-a zis lui Moise:
12. „Spune-le israeliților: «Dacă soția cuiva se abate de la calea cea dreaptă și îi este necredincioasă soțului ei,
13. dacă un altul se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soțului și astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s-a pângărit, dacă nu există nici o mărturie împotriva ei și n-a fost prinsă în fapt,
14. dacă un duh de gelozie vine peste soțul ei și el începe să fie gelos pe soția lui care s-a pângărit sau dacă un duh de gelozie vine peste el și el începe să fie gelos pe soția lui, deși ea nu s-a pângărit,
15. atunci bărbatul trebuie să-și ducă soția la preot. El trebuie să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr-o efă de făină de orz. Să nu toarne ulei pe ea și să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă o vină.
16. Apoi preotul s-o apropie și s-o pună să stea înaintea Domnului ;
17. preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ, după care să ia niște praf de pe podeaua Tabernaculului și să-l pună în apă.
18. Să pună femeia să stea înaintea Domnului , să descopere capul femeii și să-i pună în mâini darul de mâncare pentru aducerea-aminte, care este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem.