11. Balak i-a zis lui Balaam: – Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să-mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12. – Nu trebuie oare să vorbesc ce-mi pune Domnul în gură? i-a răspuns Balaam.
13. Balak i-a zis: – Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde-l poți vedea mai bine, căci nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi pe tot; de acolo să-l blestemi pentru mine.
14. Și l-a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un vițel și un berbec.
15. Balaam i-a zis lui Balak: – Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu voi merge să-L întâlnesc pe Dumnezeu mai încolo.
16. Domnul l-a întâmpinat pe Balaam și i-a pus un cuvânt în gură; apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balak și așa să-i vorbești.“
17. El s-a întors și l-a văzut pe Balak lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. Balak l-a întrebat: – Ce ți-a spus Domnul?
18. Atunci el și-a rostit oracolul și a zis: „Ridică-te, Balak, și ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19. Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu de om ca să-I pară rău. Vorbește El oare fără să înfăptuiască? Promite El oare fără să împlinească?