34. După cum timp de patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veți purta vina și astfel veți cunoaște respingerea Mea.»
35. Eu, Domnul , am vorbit; cu siguranță așa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta își va găsi sfârșitul, aici va muri.“
36. Bărbații pe care Moise îi trimisese să iscodească țara și care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre țară,
37. deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre țară, au murit loviți de o urgie înaintea Domnului.
38. Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viață dintre bărbații care se duseseră să iscodească țara.
39. Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliților, poporul a fost cuprins de o mare jale.
40. Ei s-au trezit dis-de-dimineață și s-au urcat pe vârful muntelui, zicând: – Iată-ne! Ne vom duce în locul pe care l-a promis Domnul , căci ne-am dat seama că am păcătuit.
41. Dar Moise le-a zis: – De ce continuați să încălcați porunca Domnului? Nu veți reuși.
42. Să nu vă urcați pentru că Domnul nu este cu voi și astfel veți fi învinși de către dușmanii voștri.
43. Amalekiții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea loviți de sabie; fiindcă v-ați abătut de la Domnul , El nu va fi cu voi.
44. Ei însă au îndrăznit să se urce pe înălțimile muntelui, chiar dacă Moise și Chivotul Legământului cu Domnul nu au părăsit tabăra.
45. Atunci amalekiții și canaaniții care locuiau în acea regiune muntoasă au venit, i-au învins și i-au zdrobit până la Horma.