25. Amalekiții și canaaniții locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceți-vă și porniți spre pustie, pe drumul către Marea Roșie.
26. Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron:
27. „Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliții le-au rostit împotriva Mea.
28. De aceea spuneți-le: «Pe viața Mea, zice Domnul , că vă voi face precum ați vorbit și voi în auzul Meu:
29. trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toți cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care ați fost numărați și înscriși și care ați cârtit împotriva Mea,
30. nici unul nu veți intra în țara în care am jurat că vă voi așeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.
31. Pe copilașii voștri însă, despre care ați spus că vor fi de jaf, îi voi duce în țară și astfel ei vor cunoaște țara pe care voi ați disprețuit-o.
32. Cât despre voi, trupurile voastre vor cădea în pustia aceasta.
33. Copiii voștri vor fi păstori în pustie timp de patruzeci de ani și vor purta vina necredincioșiei voastre până când trupurile voastre își vor găsi sfârșitul în pustie.
34. După cum timp de patruzeci de zile ați iscodit țara, tot așa, timp de patruzeci de ani – câte un an pentru fiecare zi – vă veți purta vina și astfel veți cunoaște respingerea Mea.»
35. Eu, Domnul , am vorbit; cu siguranță așa îi voi face acestei adunări rele care s-a adunat împotriva Mea. În pustia aceasta își va găsi sfârșitul, aici va muri.“
36. Bărbații pe care Moise îi trimisese să iscodească țara și care, atunci când s-au întors, au făcut toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre țară,
37. deci oamenii aceia care aduseseră un raport rău despre țară, au murit loviți de o urgie înaintea Domnului.
38. Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viață dintre bărbații care se duseseră să iscodească țara.
39. Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor israeliților, poporul a fost cuprins de o mare jale.