21. dar, așa cum este de adevărat faptul că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot pământul,
22. tot așa nici unul din oamenii care au văzut slava Mea și semnele pe care le-am făcut în Egipt și în pustie și care totuși M-au ispitit de zece ori până acum și n-au ascultat glasul Meu,
23. nu vor vedea țara pe care am jurat că le-o voi da părinților lor; nici unul dintre cei care m-au disprețuit nu o vor vedea.
24. Dar pentru că robul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh și M-a urmat pe deplin, îl voi duce în țara în care a fost, iar urmașii lui o vor moșteni.
25. Amalekiții și canaaniții locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceți-vă și porniți spre pustie, pe drumul către Marea Roșie.
26. Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron:
27. „Până când va cârti această adunare rea împotriva Mea? Am auzit cârtirile pe care israeliții le-au rostit împotriva Mea.
28. De aceea spuneți-le: «Pe viața Mea, zice Domnul , că vă voi face precum ați vorbit și voi în auzul Meu:
29. trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta; dintre toți cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus care ați fost numărați și înscriși și care ați cârtit împotriva Mea,
30. nici unul nu veți intra în țara în care am jurat că vă voi așeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun.
31. Pe copilașii voștri însă, despre care ați spus că vor fi de jaf, îi voi duce în țară și astfel ei vor cunoaște țara pe care voi ați disprețuit-o.