29. Moise i-a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise: – Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi-l voi da vouă!“ Vino cu noi și-ți vom face bine, căci Domnul i-a promis binele lui Israel.
30. Dar el i-a răspuns: – Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în țara mea și la rudele mele.
31. Moise însă i-a zis: – Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu știi unde putem să ne așezăm tabăra în pustie și astfel vei fi ca ochii pentru noi.
32. Dacă vei merge cu noi, te vom face părtaș la orice bine pe care ni-l va face Domnul.
33. Și astfel, ei au pornit de la muntele Domnului și au mers cale de trei zile. Chivotul Legământului cu Domnul a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă.
34. Norul Domnului era peste ei în ziua când au pornit din tabără.
35. Ori de câte ori Chivotul pornea, Moise zicea: „Ridică-Te, Doamne! Dușmanii Tăi să fie împrăștiați și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea feței Tale!“
36. Și când se oprea să se odihnească, el zicea: „Întoarce-te, Doamne , la mulțimea miilor lui Israel!“