7. și chiar ai pus profeți să dea de veste despre tine la Ierusalim și să zică: «Este un rege în Iuda!» Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului, așa că vino să ne sfătuim!“
8. Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui! Tu ai născocit toate acestea!“
9. Ei toți voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Vor lăsa lucrarea din mâini și ea nu se va mai face!“ „Întărește-mi brațele!“, m-am rugat.
10. M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel, care se închisese în casă, și el mi-a zis: – Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem porțile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!
11. – Un om ca mine să fugă?! i-am răspuns eu. Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața?! Nu voi intra!
12. Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeția împotriva mea, fiind tocmit de Tobia și de Sanbalat.
13. El fusese tocmit pentru ca, înfricoșându-mă, să fac după spusele lui și să păcătuiesc. Atunci ei mi-ar fi scos nume rău pentru a mă face de rușine.
14. „Dumnezeul meu, adu-Ți aminte de Tobia și de Sanbalat, precum și de aceste fapte ale lor! Adu-Ți aminte și de profetesa Noadia, precum și de ceilalți profeți care au vrut să mă înfricoșeze!“