10. M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel, care se închisese în casă, și el mi-a zis: – Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem porțile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!
11. – Un om ca mine să fugă?! i-am răspuns eu. Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața?! Nu voi intra!
12. Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeția împotriva mea, fiind tocmit de Tobia și de Sanbalat.
13. El fusese tocmit pentru ca, înfricoșându-mă, să fac după spusele lui și să păcătuiesc. Atunci ei mi-ar fi scos nume rău pentru a mă face de rușine.
14. „Dumnezeul meu, adu-Ți aminte de Tobia și de Sanbalat, precum și de aceste fapte ale lor! Adu-Ți aminte și de profetesa Noadia, precum și de ceilalți profeți care au vrut să mă înfricoșeze!“
15. Zidul a fost isprăvit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile.
16. Toți dușmanii noștri au auzit de lucrul acesta și toate neamurile dimprejurul nostru s-au înfricoșat, s-au smerit foarte mult și au recunoscut că noi am făcut lucrarea aceasta cu ajutorul Dumnezeului nostru.
17. În acele zile mulți dintre nobilii lui Iuda îi trimiteau scrisori lui Tobia.
18. Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Șecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iehohanan era căsătorit cu fiica lui Meșulam, fiul lui Berechia.
19. Aceștia vorbeau despre faptele lui bune în prezența mea, după care îl înștiințau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă înfricoșeze.