1. Sanbalat, Tobia, arabul Gheșem și ceilalți dușmani ai noștri au fost înștiințați că am reconstruit zidul și că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem ușile la porți).
2. Atunci Sanbalat și Gheșem mi-au trimis următorul mesaj: „Hai să ne întâlnim într-unul din satele din valea Ono!“ Aveau însă de gând să-mi facă rău.
3. Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“
4. Au trimis același mesaj de patru ori și le-am răspuns la fel.
5. A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ținea în mână o scrisoare deschisă.
6. În ea scria: „Se zvonește printre popoare – iar Gheșem spune la fel – că tu și iudeii plănuiți să vă răzvrătiți și de aceea reconstruiești zidul. Potrivit aceluiași zvon, tu plănuiești să le fii rege
7. și chiar ai pus profeți să dea de veste despre tine la Ierusalim și să zică: «Este un rege în Iuda!» Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului, așa că vino să ne sfătuim!“
8. Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui! Tu ai născocit toate acestea!“
9. Ei toți voiau să ne înfricoșeze și își ziceau: „Vor lăsa lucrarea din mâini și ea nu se va mai face!“ „Întărește-mi brațele!“, m-am rugat.
10. M-am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel, care se închisese în casă, și el mi-a zis: – Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem porțile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!
11. – Un om ca mine să fugă?! i-am răspuns eu. Un om ca mine să intre în Templu, ca să-și scape viața?! Nu voi intra!
12. Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeția împotriva mea, fiind tocmit de Tobia și de Sanbalat.