3. Alții ziceau: – Ne punem garanție ogoarele, viile și casele, ca să avem grâne în timpul foametei!
4. Mai erau încă unii care ziceau: – A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne ogoarele și viile în schimbul birului imperial.
5. Deși suntem carne din carnea fraților noștri, iar fiii noștri sunt ca și fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii și fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au și fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar ogoarele și viile noastre aparțin altora!
6. M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea și cuvintele acestea.
7. După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili și pe dregători, spunându-le: – Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?! Am strâns o mare adunare împotriva lor
8. și le-am zis: – Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei, care fuseseră vânduți neamurilor! Iar acum voi vă vindeți frații, ca apoi să ne fie dați chiar nouă de vânzare? Ei tăceau, neavând ce să răspundă.
9. – Ce faceți voi nu este bine, am mai zis eu. N-ar trebui voi să umblați în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu fiți de rușinea neamurilor vrăjmașe nouă?
10. Atât eu, cât și frații și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâne. Să le iertăm datoria aceasta!
11. Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele, precum și a suta parte din argintul, din grânele, din mustul și din uleiul pe care le-ați cerut de la ei ca dobândă.