1. Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat și s-a supărat foarte tare. I-a batjocorit pe iudei,
2. zicând rudelor sale și oștirii Samariei: – Ce fac amărâții aceștia de iudei? Vor reface ei zidul? Vor aduce ei jertfe? Vor isprăvi ei vreodată? Vor da ei viață unor pietre acoperite de grămezi de moloz și arse de foc?
3. Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis: – Și chiar dacă zidesc, până și o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!
4. „Ascultă-ne, Dumnezeul nostru, căci suntem disprețuiți! Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor și dă-i pradă unei țări în care să fie captivi!
5. Nu le acoperi vina și nu le șterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit pe cei ce zidesc!“
6. Am continuat să reconstruim zidul și l-am ridicat până la jumătate din înălțimea lui, iar poporul lucra cu inimă.
7. Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și așdodiții au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează și că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare.
8. S-au aliat cu toții ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului și să-i facă stricăciuni.
9. Ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă ca să ne apere de ei zi și noapte.
10. Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăușilor slăbește, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“
11. Totodată dușmanii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea nimic până înclipa când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide și vom face astfel să înceteze lucrarea!“
12. Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori și ne-au înștiințat despre toate locurile prin care aceștia urmau să vină împotriva noastră.
13. Prin urmare, i-am pus pe unii din popor de-a lungul porțiunii mai joase a zidului, în locurile libere din spatele lui, așezându-i, potrivit clanurilor lor, cu săbiile, sulițele și arcurile în mâini.