3. Ei mi-au răspuns astfel: „Supraviețuitorii, cei care au rămas după captivitate, sunt acolo, în provincie, în necaz mare și rușine! Zidul Ierusalimului este dărâmat, iar porțile lui sunt arse.“
4. Când am auzit aceste lucruri, m-am așezat jos, am plâns și am bocit câteva zile. Am postit și m-am rugat Dumnezeului cerurilor,
5. zicând astfel: „ Doamne , Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule cel Mare și Înfricoșător, Cel Care Își păstrează legământul și îndurarea față de cei ce Îl iubesc și-I păzesc poruncile,
6. pleacă-Ți, Te rog, urechea și deschide-Ți ochii, ca să iei aminte la rugăciunea slujitorului Tău, rugăciune cu care mă înfățișez înaintea Ta zi și noapte, rugăciune cu privire la israeliți, slujitorii Tăi, mărturisind păcatele israeliților, pe care noi le-am săvârșit față de Tine. Atât eu, cât și familia mea am păcătuit.