3. Sau dacă cineva va atinge fără să-și dea seama vreo necurăție omenească, adică orice necurăție prin care cineva poate ajunge necurat, iar apoi își va da seama de acest lucru, va fi considerat vinovat.
4. Dacă cineva va jura pripit că va face bine sau rău cu privire la orice lucru despre care se poate jura și, deși nu și-a dat seama la început, ajunge totuși să-și dea seama mai târziu, va fi considerat vinovat.
5. Așadar, dacă cineva se va face vinovat de oricare din aceste fapte, va trebui să-și mărturisească păcatul săvârșit
6. și să aducă Domnului ca jertfă pentru păcat, o femelă din turmă; să aducă ca jertfă pentru păcat o oaie sau o capră, iar preotul să facă ispășire pentru păcatul acelui om.
7. Dacă nu poate aduce o oaie, atunci să aducă Domnului ca jertfă pentru păcatul săvârșit două turturele sau doi pui de porumbei, una ca jertfă pentru păcat și cealaltă ca ardere de tot.
8. Să le dea preotului care va trebui să aducă, mai întâi, ca jertfă pentru păcat prima turturea, rupându-i capul de la gât, fără să-l desprindă.
9. Apoi va trebui să stropească o latură a altarului cu o parte din sângele jertfei pentru păcat, iar restul sângelui să-l scurgă la baza altarului; aceasta este o jertfă pentru păcat.
10. Cea de-a doua turturea s-o aducă ca ardere de tot, după rânduială. Așa să facă preotul ispășire pentru păcatul săvârșit de acel om și acesta din urmă va fi iertat.
11. Dacă nu poate aduce nici două turturele sau doi pui de porumbei, atunci, cel care a păcătuit să aducă ca jertfă pentru păcatul săvârșit a zecea parte dintr-o efă de făină aleasă; să nu pună nici ulei și nici tămâie pe ea, căci este o jertfă pentru păcat.
12. S-o ducă la preot și preotul să ia un pumn de făină ca jertfă de aducere-aminte și s-o ardă pe altar deasupra jertfelor mistuite de foc pentru Domnul ; aceasta este o jertfă pentru păcat.
13. Așa va trebui să facă preotul ispășire pentru oricare din aceste păcate pe care omul acela le-a săvârșit și astfel omul va fi iertat. Ceea ce va mai rămâne din jertfa aceasta să fie a preotului, așa cum se obișnuiește și la darul de mâncare.»“