19. Dacă cel care închină ogorul, va dori vreodată să-l răscumpere, atunci va trebui să adauge o cincime la prețul evaluării tale și ogorul va fi al lui.
20. Dar dacă nu va dori să-și răscumpere ogorul sau dacă îl va vinde altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat.
21. În anul de veselie, când ogorul va fi eliberat, el va fi pus deoparte pentru Domnul ca un ogor închinat Lui; el va fi proprietatea preotului.
22. Dacă cineva închină Domnului un ogor pe care l-a cumpărat, care nu este parte din moșia lui,
23. preotul să socotească cât trebuie să fie prețul până la anul de veselie, iar el să plătească în aceeași zi evaluarea ta, ca un lucru închinat Domnului.
24. În anul de veselie ogorul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moșia căruia făcea parte.
25. Toate evaluările să fie făcute după șechelul Lăcașului, care are douăzeci de ghere.
26. Nimeni nu va putea închina Domnului întâiul născut al animalelor, deoarece el aparține deja Domnului ca întâi născut; fie bou, fie oaie, este al Domnului.
27. Dacă este vorba însă de un animal necurat, atunci să-l răscumpere după evaluarea ta și să adauge o cincime la ea; dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut după evaluarea ta.
28. Nici un lucru oferit Domnului spre nimicire, pe care un om îl poate închina Domnului din tot ce are, fie om, fie animal, fie vreun ogor din moșia lui, nu va putea fi vândut sau răscumpărat; tot ce va fi închinat astfel va fi considerat preasfânt pentru Domnul.
29. Nici un om dat spre nimicire nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.
30. Toate zeciuielile din pământ, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomilor, sunt ale Domnului ; ele sunt închinate Domnului.
31. Dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să mai adauge o cincime la ea.
32. Toate zeciuielile din cirezi sau din turme, tot ce va trece pe sub toiagul păstorului să fie închinat Domnului.