12. Preotul să-l evalueze să vadă dacă e bun sau rău; va rămâne la evaluarea făcută de preot.
13. Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la evaluarea lui.
14. Dacă un om Îi va închina Domnului locuința sa, preotul s-o evalueze să vadă dacă e bună sau rea; va rămâne la evaluarea făcută de preot.
15. Dacă cel care și-a închinat Domnului locuința vrea să o răscumpere, va trebui să adauge o cincime la evaluarea ei și va fi a lui.
16. Dacă un om Îi va închina Domnului o parcelă de pământ din moșia lui, evaluarea ei să fie făcută ținând cont de sămânța necesară cultivării ei: cincizeci de șecheli de argint la un homer de sămânță de orz.
17. Dacă va închina ogorul în anul de veselie, acesta să rămână la evaluarea ta,
18. dar dacă va închina ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească prețul în funcție de anii care mai rămân până la anul de veselie, după care să-l scadă din evaluarea ta.
19. Dacă cel care închină ogorul, va dori vreodată să-l răscumpere, atunci va trebui să adauge o cincime la prețul evaluării tale și ogorul va fi al lui.
20. Dar dacă nu va dori să-și răscumpere ogorul sau dacă îl va vinde altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat.
21. În anul de veselie, când ogorul va fi eliberat, el va fi pus deoparte pentru Domnul ca un ogor închinat Lui; el va fi proprietatea preotului.
22. Dacă cineva închină Domnului un ogor pe care l-a cumpărat, care nu este parte din moșia lui,
23. preotul să socotească cât trebuie să fie prețul până la anul de veselie, iar el să plătească în aceeași zi evaluarea ta, ca un lucru închinat Domnului.
24. În anul de veselie ogorul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moșia căruia făcea parte.