43. Să nu-i stăpânești cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.
44. Cât despre sclavii și sclavele pe care poate vrei să îi ai, îi poți cumpăra dintre neamurile din jur.
45. Poți să-i iei și dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naște în țara voastră; ei pot fi proprietatea voastră.
46. Îi puteți lăsa ca moștenire copiilor voștri, iar aceștia să-i moștenească ca pe o proprietate. Ei vor fi sclavii voștri pe viață. Cât despre israeliți, frații voștri, nici unul din voi să nu stăpânească peste altul cu asprime.
47. Dacă un străin sau un peregrin se îmbogățește, iar unul din frații voștri sărăcește lângă el și se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului,
48. după ce s-a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să-l răscumpere una din rudele sale;
49. atât unchiul său, cât și fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să-l răscumpere; sau dacă poate, să se răscumpere singur.
50. Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat. Prețul eliberării sale să fie socotit după numărul de ani, din anul în care a fost vândut până la anul de veselie; perioada în care a fost cu proprietarul va fi prețuită la fel ca perioada prețuită în cazul unui lucrător plătit.
51. Dacă mai rămân însă mulți ani până la anul de veselie, în funcție de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat.
52. Dacă mai sunt puțini ani până la anul de veselie, atunci să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea în funcție de acești ani.
53. Acesta va fi pentru cumpărătorul său ca un lucrător plătit cu anul; deci să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.
54. Dacă nu va fi răscumpărat în nici unul din aceste feluri, el și copiii lui să fie eliberați la anul de veselie.