21. Însă dacă preotul o cercetează și părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să-l închidă șapte zile.
22. Dacă, în cele din urmă, se împrăștie pe piele, preotul să-l declare necurat; este o rană de lepră.
23. Dar dacă pata rămâne într-un loc și nu se împrăștie, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să-l declare curat.
24. Dacă un om are o arsură pe piele și carnea vie a arsurii devine o pată alb-roșiatică sau albă,
25. preotul s-o cerceteze, iar dacă părul de pe pată s-a albit și pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră care a erupt în arsură; preotul să-l declare necurat pe omul acela, căci are o rană de lepră.
26. Dar dacă preotul cercetează pata și vede că părul de pe ea nu s-a albit, și ea nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, atunci preotul să-l închidă șapte zile.
27. În a șaptea zi preotul va trebui să-l cerceteze și dacă pata s-a împrăștiat pe piele, atunci preotul să-l declare necurat. Este o rană de lepră.
28. Dar dacă pata a rămas într-un loc și nu s-a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o umflătură de la arsură; preotul să-l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii.
29. Dacă un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau la barbă,
30. preotul să cerceteze rana. Dacă este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe ea este gălbui și subțire, preotul să-l declare necurat; rana este o râie de cap sau de barbă.
31. Dacă preotul vede că rana râiei nu este mai adâncă decât pielea și nu este păr negru pe ea, atunci preotul să-l închidă pe cel cu rana timp de șapte zile.
32. În cea de-a șaptea zi preotul să cerceteze râia; dacă râia nu s-a întins, nu are păr gălbui pe ea și nu este mai adâncă decât pielea,