21. Apoi au plecat mai departe, punând în fața lor copiii, vitele și bunurile.
22. După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care își aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemați să pornească în urmărirea daniților.
23. Când au strigat după daniți, aceștia s-au întors și i-au zis lui Mica: – Ce ai de strigi după noi?
24. El le-a răspuns: – Cum puteți să-mi spuneți ce am? Mi-ați luat zeii pe care mi-i făcusem, mi-ați luat și preotul și ați plecat! Eu cu ce mai rămân?
25. Daniții i-au zis: – Să nu te mai auzim, căci altfel niște oameni înverșunați se vor năpusti asupra ta și îți vei pierde viața atât tu, cât și familia ta!
26. Apoi daniții și-au văzut mai departe de drum. Când a văzut Mica că aceștia erau mai puternici decât el, s-a întors acasă.
27. Astfel, după ce au luat preotul și ceea ce făcuse Mica, aceștia și-au continuat drumul până ce au ajuns în Laiș, la un popor liniștit și încrezător. I-au ucis pe locuitori cu sabia și au dat foc cetății.
28. Nimeni nu i-a izbăvit, pentru că erau departe de Sidon și nu țineau legătura cu alți oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet-Rehob. Daniții au rezidit-o și au locuit în ea.
29. Au numit cetatea Dan, după numele lui Dan, strămoșul lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetății era Laiș.
30. Daniții și-au înălțat unul din idoli pentru ei și pentru Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise; el și urmașii lui au fost preoții seminției lui Dan până în ziua când țara a ajuns în captivitate.
31. Cât timp Casa lui Dumnezeu a fost la Șilo, daniții au păstrat idolul turnat al lui Mica, ca zeu al lor.