22. După ce a fost ras, părul capului lui a început din nou să crească.
23. Domnitorii filistenilor s-au adunat ca să aducă o mare jertfă zeului lor, Dagon , și să se veselească. Ei ziceau: „Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe Samson, dușmanul nostru!“
24. Când l-a văzut poporul, au început să-și laude zeul, căci își ziceau: „Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe dușmanul nostru, pe cel care ne pustia țara și ne înmulțea morții.“
25. În bucuria inimii lor au zis: „Chemați-l pe Samson ca să ne distreze!“ L-au luat pe Samson dintre întemnițați și el a început să joace înaintea lor. L-au așezat între stâlpi, în fața lor.
26. Samson i-a zis tânărului care-l ținea de mână: „Dă-mi voie să ating și să mă sprijin de stâlpii care susțin templul, ca să mă pot odihni!“
27. Templul era plin de bărbați și de femei. Toți domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiș erau aproape trei mii de bărbați și de femei care-l priveau pe Samson jucând.
28. Atunci Samson a strigat către Domnul și a zis: „Stăpâne Doamne , Te rog, adu-Ți aminte de mine și mai dă-mi putere doar de data aceasta, Dumnezeule, ca să mă răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru cei doi ochi ai mei!“
29. Samson s-a rezemat de cei doi stâlpi care susțineau templul și s-a aplecat spre ei; unul era la dreapta lui și celălalt la stânga.
30. Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!“ Apoi a împins cu putere și templul a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era în el. Astfel, cei pe care i-a omorât la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care-i omorâse în timpul vieții.
31. Frații lui și rudele sale au venit și l-au luat. Apoi l-au dus și l-au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul tatălui său, Manoah. El judecase pe Israel timp de douăzeci de ani.