14. Iefta a trimis din nou soli regelui amoniților
15. ca să-i spună: – Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara amoniților
16. pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliții au mers prin pustie până la Marea Roșie și apoi și-au continuat drumul până la Kadeș.
17. Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin țara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.
18. Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de răsărit și și-au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au pășit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului.
19. Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin țara lui ca să ajungă la locul lui.
20. Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci și-a adunat poporul, a venit la Iahaț și s-a luptat cu Israel.
21. Însă Domnul , Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins și astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară.
22. Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din pustie până la Iordan.
23. Acum, după ce Domnul , Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul?
24. Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș ? Deci și noi vom moșteni tot ceea ce Domnul , Dumnezeul nostru, va dezmoșteni de la alții pentru noi!