3. Strigau unul către altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este DOMNUL Oștirilor! Întreg pământul este plin de slava Lui!“
4. Ușorii și pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum.
5. Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate, și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei au văzut pe Împăratul, DOMNUL Oștirilor!“
6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar.
7. Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți-a atins buzele. Acum vina ta este dată la o parte și păcatul tău este ispășit.“
8. Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând: – Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi? – Iată-mă! Trimite-mă! am zis eu.
9. El a zis: – Du-te la cei din poporul acesta și spune-le: „Să ascultați întruna, dar să nu înțelegeți și să priviți mereu, dar să nu pricepeți!“
10. Împietrește inima celor din acest popor! Fă ca urechile lor să audă greu și închide-le ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine și să fie vindecați!