5. care vă aprindeți de poftă printre stejari și sub orice copac verde, care vă sacrificați copiii în văi, printre stânci.
6. Idolii din pietrele netede ale văii sunt moștenirea ta; ei, da, ei sunt soarta ta. Lor le torni jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?
7. Ți-ai așezat patul pe un munte înalt și semeț și acolo te-ai urcat ca să aduci jertfă.
8. În spatele ușii și al tocului ei ți-ai așezat simbolul păgân. Uitând de Mine, ți-ai dezvelit patul, te-ai suit în el și l-ai făcut primitor. Ai făcut o înțelegere cu ei, le-ai iubit patul și le-ai privit goliciunea.
9. Te-ai dus la Moleh cu untdelemn, ți-ai înmulțit parfumurile, ți-ai trimis ambasadori până departe, i- ai trimis chiar până în Locuința Morților.
10. Ai obosit de atâtea hoinăreli, dar nu zici: ‘Renunț!’ Te afli încă în putere și de aceea nu ești sleit.
11. De cine te-ai înspăimântat și te-ai temut atât, încât să minți, să nu-ți mai amintești de Mine și nici măcar să nu te mai gândești la Mine? Pentru că multă vreme am tăcut, de aceea nu te temi de Mine.
12. Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale, dar ele nu îți vor fi de folos.
13. Când vei striga după ajutor, să te scape mulțimea ta de idoli! Pe toți îi va risipi însă vântul și o simplă suflare îi va spulbera, dar cel ce caută refugiu în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.»“
14. „Se va zice: «Construiți! Construiți! Pregătiți un drum! Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!»
15. Căci așa vorbește Cel Preaînalt și Cel Preaînălțat, Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt și sfânt, dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriți și inimile celor zdrobiți.