10. Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea, apele marelui adânc, Care ai făcut un drum în adâncurile mării, pentru ca cei răscumpărați să treacă?
11. Răscumpărații Domnului se vor întoarce și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie. O bucurie veșnică le va încununa capetele; bucuria și veselia îi vor copleși, iar necazul și suspinul vor fugi de la ei.
12. «Eu, chiar Eu sunt Cel Ce te mângâi! De ce te temi, atunci, de omul cel muritor, de fiul omului care trece ca iarba,
13. uitând astfel de DOMNUL , Creatorul tău, Care a desfășurat cerurile și a pus temeliile pământului și îngrozindu-te toată ziua de mânia asupritorului, care umblă să nimicească? Unde este mânia asupritorului?
14. Cel subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniță, nici nu-i va lipsi pâinea.
15. Căci Eu sunt DOMNUL , Dumnezeul tău, Cel Care stârnește marea și face să-i urle valurile – DOMNUL Oștirilor este Numele Său.
16. Am pus cuvintele Mele în gura ta și te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să așez cerurile, să pun temeliile pământului și să zic Sionului: ‘Tu ești poporul Meu!’»
17. Trezește-te! Trezește-te! Ridică-te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna DOMNULUI cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!
18. Între toți fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care să-l călăuzească; între toți fiii pe care i-a crescut, nu este nici unul care să-l apuce de mână.
19. Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea și nimicirea, foametea și sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia?