8. Nu vă temeți, nu vă înspăimântați! Oare nu v-am vestit și prezis aceste lucruri în trecut? Voi sunteți martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»
9. Toți cei ce fac idoli sunt nimic, iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos. Cei ce ar trebui să-i apere nu văd, nu cunosc și, astfel, vor fi făcuți de rușine.
10. Cine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip – ceva de la care să nu aibă nici un folos?
11. Iată, acesta împreună cu toți cei din breasla sa vor fi făcuți de rușine; artizanii nu sunt altceva decât oameni. Să se adune și să stea în picioare! Vor fi înspăimântați, făcuți de rușine.
12. Fierarul ia o matriță cu care lucrează în cărbunii aprinși; o modelează cu lovituri de ciocan și o forjează cu puterea mâinii lui. Apoi i se face foame și îi slăbesc puterile, iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.
13. Tâmplarul măsoară cu o linie, însemnează măsura cu un stilet, apoi finisează lemnul cu o rindea și îl măsoară cu compasul; îi dă formă de om, om în toată splendoarea lui, și apoi îl pune într-o casă.
14. Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.
15. Apoi acesta slujește omului drept lemn de foc. Cu o parte din el se încălzește, aprinde un foc și coace pâine. Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină, modelează un idol înaintea căruia se prosternă.
16. Jumătate din el îl pune pe foc; își prăjește carne, mănâncă și se satură. De asemenea, se încălzește și zice: «Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»
17. Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol. Se prosternă înaintea lui și i se închină; i se roagă zicându-i: «Mântuiește-mă, căci tu ești zeul meu!»
18. Ei nu cunosc, nici nu înțeleg, căci ochii le sunt acoperiți ca să nu poată vedea, iar mințile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.
19. Nici unul nu stă să cugete; nu are cunoaștere sau discernământ ca să-și zică: «Jumătate l-am pus pe foc; pe cărbunii lui mi-am copt pâine, mi-am prăjit carne și am mâncat. Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune? Să mă prostern eu înaintea unei bucăți de lemn?»
20. El se hrănește cu cenușă și o minte înșelătoare îl conduce greșit. Nu se poate salva singur, nu poate spune: «Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?»
21. «Ține minte aceste lucruri, Iacove, căci tu ești robul Meu, Israele! Eu te-am modelat; ești robul Meu. O, Israele, nu te voi uita!
22. Ți-am șters nelegiuirile cum s-ar duce un nor, și păcatele cum dispare ceața. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat!»
23. Strigați de bucurie, ceruri, căci DOMNUL a lucrat! Strigați, adâncimi ale pământului! Izbucniți în cântec, munților! Și voi, pădurilor, cu toți copacii voștri! Căci DOMNUL l-a răscumpărat pe Iacov; El Și-a arătat slava prin Israel.
24. Așa vorbește DOMNUL , Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a țesut în pântece: «Eu sunt Domnul , Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfășurat cerurile, Cel Care, singur, a întins pământul;