17. Cel Care a scos care și cai, împreună cu o puternică oștire. Ei rămân culcați, neputându-se ridica; sunt fără vlagă, stinși ca un muc de lumânare:
18. «Uitați lucrurile care au fost! Nu vă mai gândiți la cele din vechime!
19. Iată-Mă pe cale de a face ceva nou; acum se ivește, nu-l recunoașteți? Voi face o cale în pustie și râuri în deșert.
20. Animalele sălbatice, șacalii și bufnițele, Mă vor slăvi, căci dau apă în pustie și râuri în deșert, pentru a da de băut poporului Meu, alesul Meu,
21. poporul pe care Mi l-am alcătuit ca să vestească lauda Mea.
22. Totuși tu, Iacove, nu M-ai chemat, ci te-ai plictisit de Mine, Israele!
23. Nu Mi-ai adus oi drept arderi de tot și cu jertfele tale nu M-ai onorat. Eu nu te-am împovărat cu daruri de mâncare și nu te-am obosit cerându-ți tămâie.
24. Nu mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argintul tău, nici nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale, ci M-ai împovărat cu păcatele tale, M-ai obosit cu nedreptățile tale.
25. Eu, da, Eu sunt Cel Ce-ți șterg nelegiuirile, de dragul Meu, și nu-Mi voi mai aminti de ele.
26. Amintește-Mi faptele și hai să ne judecăm împreună! Apără-ți cauza, ca să fii dovedit drept!
27. Întâiul tău strămoș a păcătuit, iar mijlocitorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.
28. De aceea i-am dezonorat pe conducătorii Sfântului Lăcaș, l-am dat spre nimicire pe Iacov, și batjocurii – pe Israel.