12. Locuința îmi este smulsă și luată precum cortul unui păstor. Îmi simt firul vieții înfășurat ca de un țesător care m-ar tăia de la războiul de țesut; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13. Strig după ajutor până dimineață, dar, ca un leu, El îmi zdrobește toate oasele; până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14. Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță; mi-au obosit ochii uitându-mă în sus. Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»
15. Ce aș mai putea spune? El mi-a răspuns și aceasta este ceea ce El a făcut. Voi umbla smerit în toți anii vieții mele, după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.
16. O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii și în toate acestea stă și viața duhului meu. Tu mi-ai dat sănătate și ai îngăduit să trăiesc.
17. Cu siguranță, spre binele meu am trecut prin această amărăciune, căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viața de groapa nimicirii, aruncând înapoia Ta toate păcatele mele.
18. Într-adevăr, Locuința Morților nu-Ți poate mulțumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioșia Ta,
19. ci cel viu, cel viu Te laudă, așa cum fac și eu azi. Tații își învață copiii despre credincioșia Ta
20. prin care, Tu, Doamne , m-ai salvat, iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi în toate zilele vieții noastre, în Casa DOMNULUI.“
21. Atunci Isaia a zis: – Pregătiți o turtă de smochine, pe care s-o așezați pe rană și astfel Ezechia se va vindeca.
22. Ezechia a întrebat: – Care va fi semnul prin care voi ști că mă voi duce la Casa DOMNULUI?