14. Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor și a citit-o. Apoi s-a dus la Casa DOMNULUI și a întins-o înaintea DOMNULUI.
15. Ezechia s-a rugat DOMNULUI , zicând:
16. „O, Doamne al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul!
17. DOAMNE , pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne , deschide-Ți ochii și privește! Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
18. DOAMNE , este adevărat că împărații Asiriei au pustiit toate aceste neamuri și țările lor,
19. și că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră.
20. Acum, DOAMNE , Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu ești DOMNUL!“
21. Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește DOMNUL , Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Mi te-ai rugat cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei,
22. iată care este cuvântul pe care l-a rostit DOMNUL împotriva acestuia: Fecioara, fiica Sionului, te disprețuiește și își bate joc de tine! Fiica Ierusalimului dă din cap în timp ce fugi.
23. Știi pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu? Știi împotriva Cui ți-ai ridicat glasul? Știi împotriva Cui ți-ai înălțat mândru privirea? Împotriva Sfântului lui Israel!