1. „Iată! DOMNUL este pe cale să pustiască pământul, să facă din el o pustie; va face din suprafața sa o ruină și-i va împrăștia locuitorii.
2. La fel i se va întâmpla preotului, ca poporului, stăpânului, ca sclavului său, stăpânei, ca slujnicei ei, celui ce vinde, ca celui ce cumpără, celui ce împrumută, ca celui ce ia cu împrumut și celui ce i se datorează, ca datornicului.
3. Pământul va fi în întregime pustiit și jefuit, căci DOMNUL a rostit acest cuvânt.
4. Pământul se usucă și se ofilește, lumea suferă și se veștejește, iar conducătorii popoarelor lumii suferă și ei.
5. Pământul este pângărit de propriii săi locuitori, care au încălcat legile, au nesocotit poruncile și au rupt legământul cel veșnic.
6. De aceea un blestem devorează pământul, iar locuitorii lui își ispășesc vina; de aceea sunt mistuiți locuitorii pământului, doar câțiva fiind cruțați.
7. Mustul se usucă, iar vița-de-vie se veștejește; toți cei cu inima veselă suspină.
8. Veselia tamburinelor a încetat, zgomotul celor ce petrec s-a oprit, bucuria lirei s-a sfârșit.
9. Nu se mai bea vin cântând, iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.
10. Cetatea pustie stă dărâmată; toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.
11. Pe străzi ei strigă după vin; orice bucurie s-a dus și veselia a fost izgonită din țară.
12. Cetatea e lăsată în ruine, iar poarta îi este sfărâmată.