8. Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor și nu vor mai privi la așerele și la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.
9. În ziua aceea cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața israeliților. Totul va fi o pustie!
10. Și aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deși sădești plante alese și butuci de viță străini,
11. deși în ziua în care îi plantezi, îi și faci să crească, și în dimineața în care arunci sămânța, o și faci să înflorească, totuși secerișul va fi luat într-o zi de boală și de durere de nevindecat.
12. Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca niște ape vijelioase!
13. Noroadele vuiesc ca niște ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri și ca iarba dusă de furtună.
14. Seara, teroare! Până dimineața ei nu mai sunt. Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie, acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.