8. Căci câmpiile Heșbonului se usucă la fel ca și viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese vițe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădițele ei se întindeau și ajungeau până la mare.
9. De aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heșbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci strigătul de bucurie scos de voi la culesul fructelor și la seceriș a încetat.
10. Bucuria și veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie; nimeni nu mai zdrobește vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.
11. De aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab și sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.
12. Moab va fi văzut trudindu-se pe înălțimi, venind la altar să se roage, însă nu va primi nimic.
13. Acesta este cuvântul pe care-l rostise DOMNUL cu privire la Moab.
14. Dar acum, DOMNUL zice: «În trei ani, numărați ca anii unui simbriaș, în ciuda mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi.»“