1. Trimiteți miei drept tribut conducătorului țării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului.
2. Ca niște păsări alungate, izgonite din cuib, așa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
3. «Dă-ne un sfat! Hotărăște ceva! Întinde-ți umbra în mijlocul zilei și prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniți și nu-i trăda pe fugari!
4. Primește-i pe deportații Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în fața nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârșit și prădătorul va lăsa țara în pace,
5. atunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioșie cineva din Cortul lui David, un judecător care caută să judece drept și este plin de râvnă pentru dreptate.
6. Am auzit de mândria Moabului – cât este el de mândru! – de fala sa, de trufia și de aroganța sa, dar laudele lui sunt minciuni.
7. De aceea bocesc moabiții, văitându-se toți pentru Moab. Bociți și fiți adânc mâhniți pentru oamenii din Chir-Hareset!