1. Dar DOMNUL va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel și îl va așeza în țara lui. Străinii li se vor alătura și se vor uni cu Casa lui Iacov.
2. Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara Domnului, ca pe niște slujitori și slujitoare. Îi vor lua captivi pe cei ce-i stăpâniseră și vor domni peste asupritorii lor.
3. În ziua în care DOMNUL îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus,
4. vei râde de împăratul Babilonului, spunând: «Cum a încetat asupritorul! Cum a încetat furia lui!
5. DOMNUL a frânt toiagul celor răi și sceptrul conducătorilor,
6. pe cel ce, cu mânie, lovea popoarele cu lovituri fără sfârșit, pe cel ce, cu mânie, stăpânea neamurile, persecutându-le fără cruțare.
7. Întreg pământul se bucură de odihnă și pace și toți oamenii izbucnesc în cântece de bucurie.
8. Până și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de tine și zic: ‘De când te afli trântit jos, nimeni nu vine să ne mai taie!’
9. Locuința Morților de jos e stârnită să te întâmpine la sosire. Ea trezește sufletele morților ca să te salute, – pe toți cei ce au fost conducători ai pământului, – îi ridică de pe tronurile lor pe toți cei ce au fost împărați ai neamurilor.
10. Toți vor vorbi și-ți vor spune: ‘Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi; ai devenit ca noi!’
11. Fala ta este coborâtă în Locuința Morților, împreună cu sunetul harfelor tale. Larvele îți sunt așternut, iar viermii îți sunt învelitoare.
12. Cum ai căzut din ceruri, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor!
13. Tu ai zis în inima ta: ‘Mă voi înălța la cer; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi ședea pe muntele adunării, pe înălțimile din nord!
14. Mă voi înălța deasupra norilor, și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!’
15. Dar ai fost coborât în Locuința Morților, în adâncimile gropii.
16. Cei ce te văd te privesc cu luare-aminte și-și zic: ‘Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure, care a zguduit împărățiile,
17. care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu, care i-a răsturnat cetățile și n-a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’
18. Toți împărații neamurilor, toți se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul său,