15. eram ochi pentru cel orb și picior pentru cel olog;
16. eram tată pentru cel în nevoie și cercetam cauza celui străin.
17. Zdrobeam colții celui nedrept și smulgeam prada din dinții lui.
18. Îmi ziceam: «Voi muri în cuibul meu și zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19. Rădăcinile mele vor ajunge la apă și roua va sta toată noaptea pe ramurile mele;
20. gloria mea va fi mereu proaspătă, iar în mână voi avea întotdeauna un arc nou.»
21. Toți mă ascultau și așteptau, tăceau așteptând sfatul meu.
22. După ce vorbeam, nu mai vorbea nimeni, și cuvântul meu cădea peste ei ca picăturile de ploaie.
23. Ei mă așteptau cum se așteaptă ploaia, își deschideau gura ca după o ploaia târzie.
24. Când își pierdeau încrederea, le zâmbeam, și seninătatea feței mele le era scumpă.
25. Le alegeam calea și le eram conducător, locuiam ca un rege în mijlocul cetelor sale, eram ca unul care îi mângâie pe cei ce se jelesc.