1. Iov și-a continuat discursul și a mai zis:
2. „O! de-aș mai fi ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu!
3. Când candela Lui lumina peste capul meu și prin lumina Lui umblam în întuneric!
4. Când eram în zilele puterii mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu,
5. când Cel Atotputernic era încă cu mine și copiii mei erau în jurul meu,
6. când mi se scăldau pașii în smântână, iar stânca turna lângă mine pâraie de untdelemn.
7. Când mergeam la poarta cetății, când îmi pregăteam scaunul în piață,
8. cei tineri mă vedeau și se trăgeau înapoi și cei bătrâni se ridicau și rămâneau în picioare,
9. conducătorii se opreau din vorbit și-și puneau mâna la gură,
10. glasul căpeteniilor amuțea și li se lipea limba de cerul gurii.
11. Oricine mă auzea mă vorbea de bine și oricine mă vedea era de partea mea,
12. pentru că scăpam pe săracul care cerea ajutor și pe orfanul care nu avea sprijin.
13. Omul care murea mă binecuvânta; făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea precum cu o haină, judecata dreaptă îmi era robă și turban;
15. eram ochi pentru cel orb și picior pentru cel olog;
16. eram tată pentru cel în nevoie și cercetam cauza celui străin.
17. Zdrobeam colții celui nedrept și smulgeam prada din dinții lui.