19. Toți conducătorii au zis înaintea întregii adunări: „Pentru că le-am jurat pe DOMNUL , Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei!
20. Totuși iată ce le putem face: le vom cruța viețile ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza a ceea ce le-am promis prin jurământ.“
21. Conducătorii au mai zis: „Să trăiască!“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga adunare, cum le spuseseră conducătorii.
22. Iosua i-a chemat pe ghivoniți și le-a zis: – De ce ne-ați înșelat spunându-ne că veniți dintr-o țară foarte îndepărtată, când de fapt voi locuiți în mijlocul nostru?
23. Acum sunteți blestemați și nici unul din voi nu va înceta să taie lemne și să scoată apă pentru Casa Dumnezeului meu!
24. Ei i-au răspuns lui Iosua: – Slujitorilor tăi li s-a spus despre ceea ce DOMNUL , Dumnezeul tău, i-a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să-i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci am fost cuprinși de frică pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta.
25. Acum, noi suntem în mâinile tale. Prin urmare, fă-ne cum crezi că este bine și drept!
26. Iosua le-a făcut așa cum hotărâse; el i-a salvat din mâna israeliților și astfel ei nu i-au ucis.