6. Iosua și-a sfâșiat hainele și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI , unde a stat astfel până seara, împreună cu cei din sfatul bătrânilor lui Israel, având cu toții capetele presărate cu pământ.
7. Iosua a zis: – Ah, Stăpâne DOAMNE , de ce ai făcut pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului?
8. Dar acum, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel s-a retras din fața dușmanilor săi?
9. Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare?
10. DOMNUL i-a răspuns: – Ridică-te! De ce stai astfel, cu fața la pământ?
11. Israel a păcătuit încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Și-au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le-au pus alături de bunurile lor.
12. De aceea israeliții nu pot rezista în fața dușmanilor lor, fiindcă au fost dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie nimicit.
13. Du-te și sfințește poporul. Să le spui astfel: „Sfințiți-vă pentru ziua de mâine, fiindcă DOMNUL , Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veți putea ține piept dușmanilor voștri, până când nu veți îndepărta ceea ce trebuia nimicit din mijlocul vostru.
14. Să vă înfățișați mâine dimineață în ordinea semințiilor voastre. Seminția arătată prin sorți de DOMNUL să se înfățișeze în ordinea clanurilor; clanul arătat prin sorți de DOMNUL să se înfățișeze în ordinea familiilor; familia arătată prin sorți de DOMNUL să se înfățișeze în ordinea bărbaților.