7. Ei i-au urmărit pe drumul care duce la vadurile Iordanului. După ce au plecat în urmărire, poarta s-a închis în urma lor.
8. Înainte ca iscoadele să adoarmă, Rahab s-a urcat la ei pe acoperiș
9. și le-a spus: – Știu că Domnul v-a dat țara aceasta. Din cauza voastră noi suntem îngroziți, iar locuitorii țării sunt topiți de frică.
10. Am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roșii și am aflat ce le-ați făcut lui Sihon și lui Og, cei doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, pe care i-ați nimicit cu totul.
11. Când am auzit lucrurile acestea, ni s-au înmuiat inimile și fiecare om și-a pierdut curajul din cauza voastră, fiindcă Domnul , Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ!
12. Acum dar, vă rog, jurați-mi pe Domnul că veți arăta față de familia tatălui meu, aceeași bunătate pe care și eu am avut-o față de voi. Dați-mi un semn demn de încredere
13. că veți cruța viața tatălui meu, a mamei mele, a fraților mei și a surorilor mele împreună cu tot ce au și că ne veți salva de la moarte.
14. – Suntem gata să ne dăm viața pentru voi, i-au răspuns bărbații, dacă nu ne vei trăda! Iar atunci când Domnul ne va da țara, ne vom purta cu tine cu bunătate și credincioșie.
15. Ea i-a coborât atunci prin fereastră cu o frânghie, căci casa ei era construită deasupra zidului cetății, locuind chiar deasupra zidului,
16. și i-a sfătuit astfel: – Mergeți spre munte ca să nu vă întâlniți cu cei care vă urmăresc și ascundeți-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce. După aceea veți putea să vă continuați drumul.
17. Bărbații i-au spus: – Noi vom fi dezlegați de jurământul acesta, cu care ne-ai pus să ne legăm față de tine,
18. dacă, atunci când vom intra în țară, nu vei lega această frânghie din fir cărămiziu de fereastra prin care ne-ai coborât și dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta și pe frații tăi, toată familia ta.