1. Iată care sunt teritoriile primite drept moștenire de către israeliți în Canaan, teritorii împărțite de preotul Elazar, de Iosua, fiul lui Nun, și de conducătorii clanurilor din semințiile lui Israel.
2. Moștenirea a fost împărțită prin tragere la sorți, așa cum poruncise DOMNUL prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate.
3. Moise împărțise moștenirea celor două seminții și jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; leviților nu le dăduse însă nici o moștenire printre ei,
4. deoarece urmașii lui Iosif alcătuiau două seminții, și anume Manase și Efraim. Leviții n-au primit nici un teritoriu în țară, ci doar câteva cetăți pentru locuit, împreună cu pășunile din jurul lor pentru turme și cirezi.
5. Așadar, israeliții împărțiseră țara, întocmai cum îi poruncise DOMNUL lui Moise.
6. Urmașii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul chenizitului Iefune, i-a spus: „Tu știi ce i-a zis DOMNUL lui Moise, omul lui Dumnezeu, despre mine și despre tine, pe când eram la Kadeș-Barnea.
7. Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, robul DOMNULUI , m-a trimis din Kadeș-Barnea ca să iscodesc țara, iar eu i-am adus vești potrivit cu ceea ce era în mintea mea.
8. Frații mei care m-au însoțit au înmuiat inima poporului, însă eu L-am urmat întru totul pe DOMNUL , Dumnezeul meu.
9. În acea zi, Moise mi-a jurat astfel: «Teritoriul pe care l-ai străbătut cu piciorul tău va fi moștenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea DOMNULui , Dumnezeul tău.»
10. Acum, iată că DOMNUL m-a ținut în viață așa cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani, de când Cuvântul DOMNULUI a vorbit astfel lui Moise, pe vremea când Israel străbătea pustia și iată-mă astăzi, în vârstă de optzeci și cinci de ani!
11. Sunt la fel de puternic astăzi ca și în ziua în care Moise m-a trimis și am tot atâta vigoare cât aveam atunci pentru a merge la luptă.
12. Dă-mi deci această regiune muntoasă despre care a vorbit DOMNUL la acea vreme! Căci tu însuți ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc anachiții, iar cetățile sunt înalte și fortificate. Poate că DOMNUL va fi cu mine și îi voi izgoni, așa cum a promis DOMNUL.“
13. Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune și i-a dat Hebronul ca moștenire.
14. De atunci încoace, Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că L-a urmat întru totul pe DOMNUL , Dumnezeul lui Israel.
15. Înainte, Hebronul se numise Chiriat-Arba; Arba fusese un om cu seamă printre anachiți. După aceea țara s-a odihnit de război.