1. Iona s-a supărat însă foarte tare din pricina aceasta și s-a aprins de mânie.
2. El s-a rugat Domnului astfel: – Ah, Doamne , nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarșiș, pentru că știam că ești un Dumnezeu îndurător și milos, încet la mânie și plin de dragoste, un Dumnezeu gata să renunțe la a mai trimite nenorocirea.
3. Iar acum, Doamne , Te rog, ia-mi viața, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!
4. Domnul i-a răspuns: – Oare faci bine că te mânii?
5. Atunci Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de aceasta. Acolo și-a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.
6. Domnul Dumnezeu a trimis un ricin, pe care l-a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului lui și pentru a-i înlătura disconfortul. Iona s-a bucurat foarte mult de ricinul acesta.
7. Însă, în zorii zilei următoare, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul și acesta s-a uscat.
8. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre răsărit. Soarele l-a bătut pe Iona în creștet, sleindu-l de puteri. El și-a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“
9. Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: – Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului? El a răspuns: – Da, fac bine că mă mânii, chiar până la moarte!