1. Iona s-a supărat însă foarte tare din pricina aceasta și s-a aprins de mânie.
2. El s-a rugat Domnului astfel: – Ah, Doamne , nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarșiș, pentru că știam că ești un Dumnezeu îndurător și milos, încet la mânie și plin de dragoste, un Dumnezeu gata să renunțe la a mai trimite nenorocirea.
3. Iar acum, Doamne , Te rog, ia-mi viața, căci este mai bine să mor, decât să trăiesc!
4. Domnul i-a răspuns: – Oare faci bine că te mânii?
5. Atunci Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de aceasta. Acolo și-a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.