9. El le-a răspuns: – Sunt evreu și mă tem de Domnul , Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!
10. Bărbații aceia s-au înfricoșat foarte tare și l-au întrebat: – De ce ai făcut lucrul acesta? (Ei aflaseră că fugea de fața Domnului , întrucât el le spusese acest lucru.)
11. Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăși: – Ce să-ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?
12. El le-a răspuns: – Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, întrucât știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!
13. Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor.
14. Atunci au strigat către Domnul și au zis: „ Doamne , Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne , ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“
15. Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, iar marea și-a potolit furia.
16. Atunci bărbații aceia s-au temut foarte tare de Domnul ; ei I-au adus Domnului o jertfă și au făcut juruințe.
17. Domnul a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui timp de trei zile și trei nopți.