5. Marinarilor li s-a făcut frică și fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise dus.
6. Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi și nu vom pieri!“
7. Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideți să tragem la sorți ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorți și sorțul a căzut pe Iona.
8. Atunci ei l-au întrebat: – Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?
9. El le-a răspuns: – Sunt evreu și mă tem de Domnul , Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!
10. Bărbații aceia s-au înfricoșat foarte tare și l-au întrebat: – De ce ai făcut lucrul acesta? (Ei aflaseră că fugea de fața Domnului , întrucât el le spusese acest lucru.)
11. Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăși: – Ce să-ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?
12. El le-a răspuns: – Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, întrucât știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!
13. Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor.
14. Atunci au strigat către Domnul și au zis: „ Doamne , Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne , ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“