1. O! de mi-ar fi capul un izvor de ape și ochii o fântână de lacrimi! Aș plânge zi și noapte zdrobirea fiicei poporului meu.
2. O, dacă aș avea în pustie un han de călători, l-aș părăsi pe poporul meu și aș pleca de la el, căci toți comit adulter și sunt o adunătură de necredincioși.“
3. „Au limba întinsă ca un arc ca să arunce minciuna și nu prin adevărsunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc, zice Domnul.
4. Fiecare să se păzească de prietenul lui; să nu vă încredeți în nici unul din frații voștri, căci orice frate este un înșelătorși orice prieten umblă cu bârfe.
5. Fiecare își înșală prietenul și nimeni nu spune adevărul. Își deprind limba la vorbe mincinoase și se obosesc să facă rău.
6. Locuința ta este în mijlocul înșelătoriei. De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.“
7. „De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor: «Îi voi topi și îi voi încerca, căci ce altceva aș putea face cu fiica poporului Meu?
8. Limba lor este o săgeată ucigătoare; ea rostește înșelăciunea. Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace, dar în adâncul inimii, îi întind curse.